lasa-ti sufletul sa danseze cele mai frumoase dansuri
acelea pe care doar el le poate dansa.
cele pline de iubire si gingasie
de pace si meditatie..
redescopera-te in vibratia sufletului tau melodios
simte si canta-ti viata in pasii de dans ai curajului
exprima-te!
invata-ti mintea dansul intelepciunii ,
..al pasilor muti
sa simti inima ca-ti bata cu putere,
pulsandu-ti viata prin tine,
traind clipele de acum
iesi in strada si urla in ploaia rece
ca te simti viu
precum copacii,precum ploaia,precum vantul...
invata-ti sufletul sa danseze...
ENYA - Angeles
Asculta mai multe audio diverse
Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările
marți, noiembrie 30, 2010
luni, octombrie 05, 2009
Hai sa mergem prin ploaie...

A inceput sa ploua .
Toamna isi varsa lacrimile pe pamantul secat de vara si spera ca-l va putea aduce la viata. Frunzele aurite se leaga intre ele prin picaturile de ploaie pura ,formand un adevarat mozaic. Merg singura prin ploaie crezand ca te voi putea regasi prin picaturi ...in zadar sper, caci tu nu esti ...ma opresc in fata unui salcam japonez,prietenul tau,prietenul nostru... il privesc cu admiratie .el nu sufera ca si mine ,el e falnic iar eu .... mica .defapt nici nu stiu daca sufar sau ...
Ma apropi de el ,imi rezem tampla de trunchiul protector iar acesta ma imbratiseaza cu crengile sale crezand ca imi va putea alina durerea ...dar il opresc caci el nu stie ce e in launtrul meu ,el nu stie ce simt ...ce gandesc si totusi ,treptat...ma las imbratisata de el cu gandul ca este pus de tine pentru a avea grija de mine ...si ii zambesc
Picaturile de ploaie se strecoara prin bluza mea transparenta de in si imi gadila pielea cea rozalie precum a unui trandafir crud
.
Buclele capata viata din mainile ploi si se lasa plapand peste umerii mei goi tremuranzi de fiorul revederi ...te astept ,mi-ai promis ca ne vom revedea aici ...
Prives spre cerul infinit brazdat de nori cenusii...secati, si ma intreb unde esti ?
Deodata cineva imi atinge usor umarul ..si simt cum de data aceasta nu este creanga copacului...esti TU.Mana ta trezeste din mine intregile simtiri...intregile sperante...vise .
Te privesc in ochii de-un turcoaz plin de puritate, iar tu cu un glas linistitor imi spui:
Am venit la tine ,asa cum ti-am promis ,voi fi aici .
Salcamul era martorul revederii...iar ploaia era cea care ne unise... treptat am capatat acea energie pe care numai TU mi-o dadeai.
In scurt timp incep a se rasfrange pe chipul meu siroaie de lacrimi...precum picaturile de ploaie ce se rasfrageau pe trunchiul salcamului...si el suferea si el era trist ...
Ma privesti ,iti zambesc printre lacrimi si te trag in ploaie ...
Totul pare rupt dintr-un vis totul pare TU...
Ploaia conteneste iar privirea ta se pierde treptat printre norii ..vantul imi patrunde in suflare,purtand cu sine mirosul pielii tale ...raman singura ...fara TU...
Ploaia va fi cea care va da culoarea zilelor pale ce vor urma pentru mine...
Toamna isi varsa lacrimile pe pamantul secat de vara si spera ca-l va putea aduce la viata. Frunzele aurite se leaga intre ele prin picaturile de ploaie pura ,formand un adevarat mozaic. Merg singura prin ploaie crezand ca te voi putea regasi prin picaturi ...in zadar sper, caci tu nu esti ...ma opresc in fata unui salcam japonez,prietenul tau,prietenul nostru... il privesc cu admiratie .el nu sufera ca si mine ,el e falnic iar eu .... mica .defapt nici nu stiu daca sufar sau ...
Ma apropi de el ,imi rezem tampla de trunchiul protector iar acesta ma imbratiseaza cu crengile sale crezand ca imi va putea alina durerea ...dar il opresc caci el nu stie ce e in launtrul meu ,el nu stie ce simt ...ce gandesc si totusi ,treptat...ma las imbratisata de el cu gandul ca este pus de tine pentru a avea grija de mine ...si ii zambesc
Picaturile de ploaie se strecoara prin bluza mea transparenta de in si imi gadila pielea cea rozalie precum a unui trandafir crud
.Buclele capata viata din mainile ploi si se lasa plapand peste umerii mei goi tremuranzi de fiorul revederi ...te astept ,mi-ai promis ca ne vom revedea aici ...
Prives spre cerul infinit brazdat de nori cenusii...secati, si ma intreb unde esti ?
Deodata cineva imi atinge usor umarul ..si simt cum de data aceasta nu este creanga copacului...esti TU.Mana ta trezeste din mine intregile simtiri...intregile sperante...vise .
Te privesc in ochii de-un turcoaz plin de puritate, iar tu cu un glas linistitor imi spui:
Am venit la tine ,asa cum ti-am promis ,voi fi aici .
Salcamul era martorul revederii...iar ploaia era cea care ne unise... treptat am capatat acea energie pe care numai TU mi-o dadeai.
In scurt timp incep a se rasfrange pe chipul meu siroaie de lacrimi...precum picaturile de ploaie ce se rasfrageau pe trunchiul salcamului...si el suferea si el era trist ...
Ma privesti ,iti zambesc printre lacrimi si te trag in ploaie ...Totul pare rupt dintr-un vis totul pare TU...
Ploaia conteneste iar privirea ta se pierde treptat printre norii ..vantul imi patrunde in suflare,purtand cu sine mirosul pielii tale ...raman singura ...fara TU...
Ploaia va fi cea care va da culoarea zilelor pale ce vor urma pentru mine...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)