atingand... mii de fluturi de foc trezesti mine noi galaxi .. noi mari ce-si cheama valurile astrale pasari zburand pe aleile cerului departare...
samanta iubirii,si-a dulcelui dor sadesc in sufletul tau de inger ochii imi plang, in jur-dulce tacere...
Inalt ruga blanda spre Cer ia-mi trupul in mana de toate-l desfaci...
nu-i binecuvantare mai mare ca in noapte tarziu , sa iti sarut ochii de apa..
cu lacrimi de lumina , voi uda copacul iubirii iar el frumos va creste , si poate cine stie, candva radacinile noastre se vor gasi , unindu-se in unic trup vesnic.
...si a plecat dupa lumina, trup nou sa-si construiasca. pe drumuri reci ea va pasi, dar nimeni n-o s-o opreasca.
crescand, iubire va marturisi naturii ce-o tine de mana si zambet bland va dainui in sufletu-i de zana.
lacrimile ei vor naste rauri si mari nemaiintalnite si trupul ei va ingriji sufletele lovite de alte suflete nechibzuite de ploi,de viscol,de vremea rea ii va trata pe fiecare in parte si va sadi in suflet samanta fara de moarte
doi ochi de cer senin o vor veghea si pasii ei atent ii va indruma in abisul noptilor de toamna.
zile ce s-au scurs incet, apasa pe tampla mea pendulul mort.
nisipul de atatea veacuri isi cauta stapan in clepsidra ta.
secunde istovite se opresc in gara si cer sa te aduca pentru o ultima oara.
s-a dus obrazul-cel mangaiat de-o mana calda, s-a dus sarutul uitat pe-o frunte alba.
cuvinte au murit inainte de-a fi spuse, dar sentimentele se nasc in fiecare clipa.
mi-e dor de tine ,dor cumplit. mi-e dor de cer,de frunze,infinit oriunde ai fi,eu te astept aici...
poezia am scris-o pe melodia aceasta...ascultand-o totul a curs frumos:) pentru un suflet curat care chiar daca nu este mereu langa mine,eu il simt pretutindeni cu mine ,in mine,in tot frumosul care ma inconjoara.
circula in noi dorinta, dar ne-au murit in schimb simturile. nu mai constientizam fiinta , ci pur si simplu trupurile...
dam foc la tot ce este 'n jur si aruncam cenusa... ce oare mai ramane bun? gandul,inima sau poate...
...un strop de sange cade cu scaba pe poadea nu are viata ,dar stie ca avea. ne-am pasarasit pe noi si am uitat de suflet stam pironiti in carne si in oase si radem ,dar nu'i zambet.
noi spunem ca iubim ,dar inima nu simte si zicem ca traim ,dar facem juraminte... ne complicam prin vorbe si faptele sunt oarbe si ne ucidem totul cu vorbele desarte...
bine ar fi acuma sa ne deschidem ochii si sa privim doar ploaia sa o rugam sa spele tot sangele din noi.
m-a inspirat ploaia si melodia aceasta. merci frumos!:)
fantasme vii imi strabat mintea, cea amortita de ganduri nedestinate. mi te aduc in cale imi amintesc de tine , de fiece chemare. cu bratele de lemn imi protejai muritorul trup. iti luai seva din mine trairile mele te hraneau, si eu ma hraneam prin tine. ploile ti le cerneam pe frunze din maretia cerului culegeam roua sfanta pomului. imi adorai vorba cea graitoare de pace si soaptele de dragoste impletite vivace. la sosirea verii iti ascultam ruga cereasca . din inaltul vazduh ploaia cobora maiastra te mangaiam pe meristemele fragede cresteai si te contemplam ... atat vroiam in acel ceas primavara, mugurii imi cantau dulce si suave ode ah,ce au trecut anii ,prieten drag , tu ai fugit de langa mine, dar ai ramas neschimbat. aceleasi brate , aceiasi ochi, aceleasi vorbe fara sot. ma dor cateodata si ma apasa tare, secundele ce vin fara chemare si acel sunet- al pendulelor ce bat melodios balada timpului pierdut.
din mine desprind usor o parte din trup este pentru Tine... flori de tei imi mangaie trupul, muzica de flaut imi ghideaza pasii catre intunericul necunoscutului... merg atent in padurea de brazi, nu imi mai este teama de ieri sau de azi. am capatat suflul intelepciunii. ascult doar de sunetul Lunii apa murmura lin, pe stanci se lovesc violent picaturi de doina isi plange soarta in strofe ample, ritmuri apasatoare , cuvinte de plumb soapte macabre. in noapte fara stele , cand vantul ingana romante brazii isi lasa mireasma peste noi, suntem himnotizati de sunetele luminii... de fulgerele si suspinele Cerului. ma plec peste stanca grea si rece trupul meu se raceste usor... respir greu , aerul ma invie treptat, sufleul meu se incarca insetat de iubire Ta ii este dor... de slove pline de amor. o vraja mistica imi mangaie chipul si ma trezeste , imi arata Infinitul ma urc usor catre nori ma pierd in neantul zarilor. m-am dus dupa Tine.
si te rupeau de crengi, mi te smulgeau din radacini. din pamantul moale , te chinuiau,dragul meu pin. crengile se plecau inainte mea rupte,manjite de seva, cereau imploare. isi ziceau intaia si ultima ruga. te dureau bratele si ei continuau sa te raneasca ca niste zmei. insetati de mirosul tau, de tine... secunde,clipe,ore de chin... mi te omorau cu al lor venin. cerul iti plangea soarta curda, tunetele te jeleau in mii de limbi. Natura te plangea,
Incepe o saptamana plina de purificare ,de liniste si lumina si macar acum ,in al 12-lea ceas, sa ne indreptam privirile spre noi,spre interiorul nostru ,spre suflet si sa incepem sa ni-l curatam de tot ce este murdar ,de minciuni,de dezamagiri,de frici,de nestire, de tristete,de neimpliniri,de griji,de boala,de viclenie,de invidie,de neincredere,de prostie,de falsitate...de tot...vom ajunge puri ,vom ajunge ca la inceput ,asta daca vrem ,daca avem puterea asta sa constientizam mai degraba, restul va veni aproape de la sine .
Trebuie doar sa ne trezim din acel somn profund care dauneaza spiritului !
Apoi incet,incet sa ne indreptam spre cei din jurul nostru ,schimbarea trebuie sa inceapa mai intai cu noi si sa continue cu persoanele din jur .
Natura ,Dumnezeu ,totul va fi de partea noastra, trebuie sa vrem,atat,doar atat :sa vrem.
Simplu!
Sa lasam sa iasa bunatatea din noi.sa uitam sa traim pt a avea ,si sa ne amitnitm ca traim pt noi,pt a fi cineva, pt a face ceva !
sa ajutam pe cei din jur fie si cu un zambet .
fi-ti oameni ,oameni!
Ce poate fi mai frumos decat un zambet daruit cuiva ,un multumesc primit de la cineva pe care l-ati ajutat .
ce anume?
...o rasplata de la Dumnezeu cum ar fi o raza de soare sa ne ghideze spre casa...o ploaie racoroasa ,un copac inmugurit:X,un lac,o mare ,un ciripit de pasari,un strigat de copii un vant bland...oamenii uita sa fie oameni si se pierd treptat ,se degradeaza si devin umili,slavii unei vieti mult prea schematice ,mult prea riguroase, gidata de reguli, si nu de simtiri ,de trairi ,de sentimente...se pierd in concret ,in dorinta de a avea ,dispar in NIMCUL ce duce spre dezumanizare ,spre distrugere ....pierire .asta vrem: sa nu mai existe om.
Eu nu ,nu vreau sa fiu asa ,si pornesc pe un drum ...incet ... cu incredere ,cu speranta, cu Dumnezeu de partea mea ,cu mine si cu tot ce am eu mai bun in mine ,cu natura, si cu multa dragoste in suflet, plec spre acel drum de regasire,de completare,desavarsire a fiintei mele,spre acea pace ,pe care toti o dorim ...si vreau sa'' conrup ''cat mai multe persoane sa ma urmeze pe acest drum.
Haideti!
Sperati!visati!iubiti!traiti!
ACUM oameni cat e TIMP!
Viata nu asteapta pe nimeni!
Fiti mai buni si totul va fi mai bun cu voi !
Fiti oameni si atunci si cel din jurul vostru va fi om !
.JPG)
.JPG)
