sufletul meu-un lac fiecare om-o trestie,o piatra,o picatura,un copac si linistea se tese de apa inima mea mea se adapa din Tine-ocean nesecat de Iubire
Mana ta de inger imi atinge sufletul Lacrimi se desprind usor spalandu-mi trupul.. Vorbele tale graiesc in mine adevaruri stravechi. Ochii tai -calauza luminii ceresti
cand eram mica visam... visam la norii pufosi ,albi ,catifelati ce strabateau plapand cerul visam ca-i ating, ca-i strang in brate ,ca ma inteleg si imi asculta povestile visam ca alerg cerul in lung si in lat fara vreo tinta anume eram atat de libera.. si speram ca intr-o zi voi putea sa zbor precum pasarile ... seara ma lasam uitata pe-o miriste si ascultam cum canta apele dulce viers ce ma ridica sper cer,spre stele si spre Tine.
acum, am crescut ,dar sufletul mi-e neschimbat, visele imi sunt mai vii ca oricand...
...si a plecat dupa lumina, trup nou sa-si construiasca. pe drumuri reci ea va pasi, dar nimeni n-o s-o opreasca.
crescand, iubire va marturisi naturii ce-o tine de mana si zambet bland va dainui in sufletu-i de zana.
lacrimile ei vor naste rauri si mari nemaiintalnite si trupul ei va ingriji sufletele lovite de alte suflete nechibzuite de ploi,de viscol,de vremea rea ii va trata pe fiecare in parte si va sadi in suflet samanta fara de moarte
doi ochi de cer senin o vor veghea si pasii ei atent ii va indruma in abisul noptilor de toamna.