Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

duminică, octombrie 17, 2010

duminică, septembrie 26, 2010

Drumul vietii


...si a plecat dupa lumina,
trup nou sa-si construiasca.
pe drumuri reci ea va pasi,
dar nimeni n-o s-o opreasca.

crescand, iubire va marturisi
naturii ce-o tine de mana
si zambet bland va dainui
in sufletu-i de zana.

lacrimile ei vor naste rauri si mari nemaiintalnite
si trupul ei va ingriji sufletele lovite
de alte suflete nechibzuite
de ploi,de viscol,de vremea rea
ii va trata pe fiecare in parte
si va sadi in suflet samanta fara de moarte

doi ochi de cer senin o vor veghea
si pasii ei atent ii va indruma
in abisul noptilor de toamna.









luni, iulie 19, 2010

LEGENDA CICOAREI




"Într-o frumoasa legenda transilvaneana, cicoarea este asociata cu zâna florilor care se spala cu roua înainte de rasaritul soarelui pentru a nu fi vazuta de cineva.Fiind zarita într-o dimineata de Soare, acesta s-a îndragostit de ea si a trimis doi luceferi s-o peteasca.
Zâna pamânteana îi refuza spunându-le:
“Soare, sotior,/ E tot calator,/ Ziua peste sate,/ Noaptea peste ape!”.
Suparat, astrul zilei o transforma în floare de Cicoare:
“Lasati-mi-o în pace,/ Ca mi-o voi preface/ Floare de cicoare/
Cu ochii dupa Soare,/ Când oi rasari, Ea s-o-nveseli!/ Când oi asfinti,/
Ea s-a ofili;/ Când oi scapata/ Ea s-a aduna”.
De atunci se spune ca cicoarea sta tot timpul cu ochii dupa Soare pâna toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus,si se desfac dimineata, la rasarit."




Candva ,demult,mi-ai spus Cicoare...
Iti multumesc iubite Soare

joi, iunie 24, 2010

Elegie la apus






si te rupeau de crengi,
mi te smulgeau din radacini.
din pamantul moale ,
te chinuiau,dragul meu pin.
crengile se plecau inainte mea
rupte,manjite de seva,
cereau imploare.
isi ziceau intaia si ultima ruga.
te dureau bratele
si ei continuau sa te raneasca
ca niste zmei.
insetati de mirosul tau,
de tine...
secunde,clipe,ore de chin...
mi te omorau cu al lor venin.
cerul iti plangea soarta curda,
tunetele te jeleau in mii de limbi.
Natura te plangea,
iar eu mi te ceream Cerului inapoi...









asta s-a intamplat ,era defapt un tei ,nu pin

miercuri, iunie 23, 2010

Nuantele tacerii absolute


ochi de smarald
privire trista ,fugitiva.
mi-e dor sa-ti simt iar bratele pe trupul meu.
sentimentele mele sunt coapte,
gata sa te infrupti din ele.
miros de maci,
miros de vara.
miros de o ''intaia oara'' revedere.
un dor de toamna,
un dor nestins.
la mine in suflet e paradis.
sunt flori,liane,si copaci
sunt pasari mii,ape si...maci
sunt nori si curcubee,
gata sa te agati de ele.
mi-e dor de ploaie.
mi-e dor de cer.
mi-e dor de sufletul tau stingher.
sa-ti sarut ochii as vrea ,
dar esti ascuns in nori,
si nu te pot vedea.
sperante ,vise si melancolii
am adunat intreaga zi.
in suflet imi sopteste marea,
ca tu,imi vei asculta chemarea
si vei veni la mine ,aici
pace,iubire,infinit.
frageda fiinta cu chipul de lut,
vreau sa mi te cobori aici,pe pamant.
sa te pot vedea din nou cu ochi sufletului,
sa te pot simti iar cu mainile simtamintelor de altadata...
mi te cer vazduhului inapoi.
despincandu-ne el ne-a facut doi.
mi te-a furat in ultima noapte de iarna,
si a plecat cu tine in goana.
acum ,sunt singura,doar eu.
mi-e sufletul trist,inghetat,si greu...
pana cand te voi avea,
voi continua sa cant iubirea mea ,
pasarilor,apelor si muntilor
poate candva ,
pe drum te vei intalni cu vantul ,
si poate iti va sopti de mine
ca imi e dor sa iti ascult necuvantul...

pentru culoare visurilor mele:)

miercuri, iunie 02, 2010

Copilarie

cauta-ma sa te gasesc...


eram doi copii pierduti in mrejele iubirii.ne strangeam de mana si credeam ca ne facem rau prin asta.priveam norii ziua si ne imaginam tot felul de lucruri:case ,copaci,jucarii,prajituri,iubirea?.noaptea priveam stelele si imi spuneai ca o sa ajungem candva acolo ,ca ai pastrat tu un loc in constelatia noastra si ca ne asteapta acolo 2 stele:Deneb si Albireo.radeam de ele.faceam glume cometelelor.Universul radea de noi si noi de el.
Cand ploua veneai la mine acasa.nu intrai in casa ,ma asteptai in fata blocului nerabdator sa ma vezi,ma strigai de jos ,urlai ca un copil,caci asta erai,un copil...
vroiai sa mergem prin ploaie ,sa uitam numele noastre.sa uitam de noi.de timp.
Saream in baltoace si incaltamintea se scufunda in apa murdara de nisip si praful de pe strada .ne placea la nebunie asta.la nebunie!
La intoarcere ,mergeam pe aleea noastra si dadeam nume copacilor.le promiteam ca maine cand vom mai trece pe aici o sa le aducem ceva bun si o sa le citim povesti.eram fericiti .atunci eram.
Soarele si Luna ne-au uitat numele.Noi ne-am uitat.

duminică, septembrie 27, 2009

Copilarie:)


o poezie foarte draguta in care ma regasesc :)



Copilărie
de Lidia Batali

Aş vrea să fiu mereu copil,

Să mă-nvârtesc fără sfială,

Să văd bujorii în April

Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor

S-alerg desculţă pe afară,

Legat de coada unui nor

Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei

Şi mâna mamei peste frunte,

Sărutul cald, iubirea ei,

Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic

Să fac din preşuri colorate

Şi să nu-mi pese de nimic,

Să râd cât pot, pe săturate,

Să sar şotronul pe trotuar

Şi să mă cred o mică zână,

Să văd furnici în furnicar

Şi să le iau voioasă-n mână,

Şi zmeul să îl trag de sfori,

Să sar cât vreau peste băltoace,

Cunună să îmi fac din flori,

Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,

Să fac mâncare la păpuşi

Din flori de lăcrămioară,

Şi să aştept de după uşi

Un îngeraş să îmi apară,

Şi să miroasă pe pământ

A liliac şi micşunele,

Să zburd prin ploaie şi prin vânt

Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor

Şi să o urc pe degeţele,

S-ascult cum cântă într-un cor

În geamul casei, turturele,

Şi să mă sui de vreau în dud

Când stau vacanţele la ţară,

Şi-n gârlă-atunci să mă cufund

Cu ochii-nchişi în plină vară,

Să văd bunica împletind

Pentru nepoate mândre şaluri,

S-aud copiii chiuind

Cu piatra-n apă cum fac valuri,

Şi îndrăgitul meu bunic

Pe prispă blând să mă alinte,

Şi-n mâini să vină c-un ibric

Să-mi toarne laptele fierbinte,

S-aud pe tata povestind

Cum alerga copil pe-afară,

Iertare să îi cer roşind

C-am tras de coadă-o mâţă iară,

Şi-n geamul casei părinteşti

Să joc de-a mama şi de-a tata,

Şi-nchisă cartea cu poveşti

Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii

Şi să pocnesc în mâini zorele,

Şi struguri copţi şi mari din vii

Să-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi-un fluture în insectar

Să îl agăţ de o aripă,

Să fiu un porumbel hoinar

Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-aud cântând în dimineţi

O fermecată vrăbiuţă,

Şi înotând printre nămeţi

Să-nham dulăi la săniuţă,

Să nu mă fac vreodată mare,

Rămân fetiţa din oglindă!

Copilăria, dalbă floare,

Cu-al ei parfum să mă cuprindă!


merci Ionut pentru fotografie:)