''Daca ceea ce cauti e contopirea cu divinul,vartejul asta inainte si-napoi prin timp devine o mare problema. Motivul pentru care Dumnezeu este numit prezent e tocmai faptul ca Dumnezeu este chiar aici ,chiar acum . Prezentul este sigurul loc in care il poti intalni pe Dumnezeu,acum e sigurul moment in care o poti face.(...) Meditatia e pentru yoga atat ancora cat si aripi.Meditatia e calea. Exista o diferenta intre meditatie si rugaciune,desi ambele practici urmaresc comunicarea cu divinitatea(...) Prin rugaciune vorbesti cu Dumnezeu in timp ce prin meditatiea il asculti''
deschide-ti aripa ta mare ia-ma sub ea tu,pasare ,vesnic tanara nu-mi da scapare...
fulgi albi ,fulgi gri,fulgi... pe mine cad si se topesc si iar renasc din cerul mult si' nalt
zborul tau imi e din ce in ce mai drag inalta-ma cu tine spre salturi indraznete sa invat a privi ochii Cerului sa pot atinge fata Domnului sa imbrac haina eternitatii ...
azi, cand fulgii au uitat sa mai sarute strada ne reintalnim... lumina cu cer e o liniste muta ce bine e cand tacearea vorbeste in locul nostru suflete calde pe-o margine de drum uitate...
cand eram mica visam... visam la norii pufosi ,albi ,catifelati ce strabateau plapand cerul visam ca-i ating, ca-i strang in brate ,ca ma inteleg si imi asculta povestile visam ca alerg cerul in lung si in lat fara vreo tinta anume eram atat de libera.. si speram ca intr-o zi voi putea sa zbor precum pasarile ... seara ma lasam uitata pe-o miriste si ascultam cum canta apele dulce viers ce ma ridica sper cer,spre stele si spre Tine.
acum, am crescut ,dar sufletul mi-e neschimbat, visele imi sunt mai vii ca oricand...
Sunt forma nisipului in miscare, valurile marii ce bat la apus fara 'ncetare vantul ce-ti cutreiera gandurile si apa ce iti spala simturile.
Imbraca-te cu Mine si simte Viata Simte vibratia si speranta unui nou inceput. Adapa-te din izvorul de dincolo de minte Ca in final sa devi una cu tot ce exista.
Omul perfect nu a fost creat si cu siguranta Dumnezeu a stiut foarte bine de ce a facut omul supus greseli caci fara de greseala nu este nimeni si apoi cine nu greseste nu este om . Nu ajunge sa inteleaga adevarata semnificatie pe care o are greseala in viata lui,iar noi trebuie sa gresim pentru a invata sa nu mai o comitem si a doua oara,trebuie sa gresim pentru a invata una din lectiile divine ,pentru a invata sa iertam si sa ne iertam. Avem nevoie sa ne vedem cazuti pentru ca mai apoi sa ne ridicam prin fapte si prin gandurile pline de lumina sfanta. Trupul nu este altceva decat lacasul sufletului ,ne ajuta sa realizam muncile fizice,dar odata ce el ajunge pamant nu ne va mai fi de folos cu nimic. Cand omul realizeaza ca viata nu este altceva decat calea catre mantuire, cand puterile lui s-au epuizat si simte incet incet ca sufletul se machina in launtrul lui atunci acesta face un pas urias catre divinitate,el ajunge sa imbrace trup luminos si sa se dezbrace de acel trup bolnavicios si slabit. Incepe sa-si zideasca un Rai in suflet.Prin fapte si vorbele pline de iubire aduna in el mari si oceane ale optimismului,norii usori si plapanzi ai rabdarii, muntii falnici ai curajului,cer plin de lumina vesnica,miros de intelepciune al florilor,pasari ce par sa-l inalta catre Imparatia Cerului.Omul incepe sa ierte:) Incepe sa-si spele sufletul in apa sfanta si cea fara de moarte,incepe cu adevarat sa traiasca.Abia atunci... Ne-am indepartat atat de mult de originile noastre,parinti,bunici,pamanturile care ne-au hranit atat timp si care continua sa o faca ,casa care ne-a ocrotit ...ne-am uitat fiinta,ne-am pierdut pe noi... Dumnezeu cand a creat omul ,a creat in acelasi timp si sufletul si trupul . Dupa cum bine se spune ''omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu''chipul lui Dumnezeu nu reprezinta altceva decat:gandire,sentiment si bineinteles libertate. Avem nevoie de un suflet curat ca cel pe care Creatorul ni l-a daruit in prima zi de viata,avem nevoie de o minte linistita ,care sa curga in cea mai mare pace si de un trup sanatos . Viata omului poate fi asemnata cu cea a unui fluture,se schimba in permanenta ,de la stadiul de omida la cel de nimfa iar apoi ajunge fluture ,dar pana la stadiul final este nevoie de timp ,de rabdare ,intelepciune,si bineinteles multa incredere de sine:) Sa nu avem teama in a ne avanta in necunoscut si sa pasim fara ezitari.Avem nevoie de schimbare ,de ragasirea sinelui. Un citat din Biblie spune ca Dumnezeu si-a varsat iubirea in inimile noastre si deci sa incercam si noi la randul nostru sa ne folosim de aceste daruri de la Cel de Sus si sa le impartim cu cei din jurul nostru. Daruieste si ti se va da.Pentru orice lucru cat de mic daruit sau impartit de tine cu altii,vei primi inzecit.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)
Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)
eram doi copii pierduti in mrejele iubirii.ne strangeam de mana si credeam ca ne facem rau prin asta.priveam norii ziua si ne imaginam tot felul de lucruri:case ,copaci,jucarii,prajituri,iubirea?.noaptea priveam stelele si imi spuneai ca o sa ajungem candva acolo ,ca ai pastrat tu un loc in constelatia noastra si ca ne asteapta acolo 2 stele:Deneb si Albireo.radeam de ele.faceam glume cometelelor.Universul radea de noi si noi de el. Cand ploua veneai la mine acasa.nu intrai in casa ,ma asteptai in fata blocului nerabdator sa ma vezi,ma strigai de jos ,urlai ca un copil,caci asta erai,un copil... vroiai sa mergem prin ploaie ,sa uitam numele noastre.sa uitam de noi.de timp. Saream in baltoace si incaltamintea se scufunda in apa murdara de nisip si praful de pe strada .ne placea la nebunie asta.la nebunie! La intoarcere ,mergeam pe aleea noastra si dadeam nume copacilor.le promiteam ca maine cand vom mai trece pe aici o sa le aducem ceva bun si o sa le citim povesti.eram fericiti .atunci eram. Soarele si Luna ne-au uitat numele.Noi ne-am uitat.
