soapte pictate de fulgi
fulgi ce se topesc timid in palma lui...
asta scria ea pe o bucata de panza veche...
asta scria ea pe o bucata de panza veche...
in urma cu ceva ani
acum...e rece totul in jur.
noaptea inca trece nepasatoare peste ei
sentimente incremenesc
in vene
in artere
in inimi e zbucium totusi
gandirea a murit pentru ea
sentimentele au inviat pentru el
ea paseste incet catre el
in camera atat de goala si rece
pare a domni dragostea si caldura sufletelor celor doi
si nimic mai mult.
se apropie timida de el ,
il priveste in ochii de culoarea cerului de primavara
sperand ca astfel va putea aduce soarele in viata ei
ii atinge obrazul batut de timp ,
de ploi ,de vant ,de ger...
atat de fin obrazul lui
atat de cristalina lacrima ei
privire pura de barbat in devenire
ea il priveste ,
atata face
il iubeste
el..e precum un diamant
pe cat de dur
pe atat de sensibil
poate atinge pe oricine cu duritatea sa ,provocandu-i rani
dar nu-l poate rani nimeni
ea e precum o floare
pe cat de frumoasa
pe atat de fragila
de sensibila...
se apropie si ii sopteste cu o voce suava
ca primavara ei este el.