luni, noiembrie 30, 2009

I love you my November...



Si ai trecut ...atat de repede...
M-ai lasat sa numar singura ceasurile clipelor noastre...atat de putine si scurte ,dar atat de speciale si intense in trairi ce par a cantarii eternitatea pentru mine,pentru ca tu esti eternul...
Ai plecat dar pentru mine vei fi mereu ,dragul meu Noiembrie,mereu in sufletul meu.
Nu te voi uita niciodata ,iti promit pentru ac si tu mi-ai promis ca nu ma vei uita si nu ma vei indeparta iar pentru asta iti voi multumi neincetat.
Chiar daca de multe ori nu ti-am spus iti marturisesc acum faptul ca mereu te-am considerat o fiinta cu adevarat speciala si nu e o lauda ,e o recunostinta pentru faptul ca m-ai lasat sa-mi marturisesc trairile fata de tine si mi-ai dat libertatea de exprimare a sufletului ,o libertatea pe care o credeam fictiva...
Nu o sa stii niciodata cat de mult ma gandesc la tine la fel cum nu o sa afli cat de mult ma voi gandi le tine .
Iti voi fi atat gandul cat si pasul ,atat zambetul cat si tristetea...iti voi sterge lacrima si te voi saruta in fiecare seara ....fara ca tu sa stii.
Ai devenit o parte din mine, iar plecarea ta nu face atceva decat sa-mi descompuna trupul...oare chiar ai plecat ?sau vei continua sa fi aici ,cu mine sa ma protejezi si sa-mi ocrotesti calea...
Iti simt mirosul in camera asta intunecata ...mirosul de frunze tarzii udate in bruma cristalina a toamnei... simt cum ma stragi la pieptul tau fragil ,dar puternic in trairi...privesc in abisul nesfarsit al singuratatii ce pare a ma chema catre el si ,speriata,ma culcusesc in bratele tale ,nevrand in a-ti mai da drumul...te privesc iar prin siroaiele de lacrimi inghetate iti spun cu un glas tremurand :
te iubesc ,dragul meu Noiembrie...


duminică, noiembrie 29, 2009

Il pleut...

Il pleut
c'est malheureux il pleut
depuis ce matin
Il veut
s'emparer de mon être
sans paraitre malhonnête
Il pleut
dans ces gouttes de pluie
mes doutes s'enfuient
je ne m'ennuie plus
Il pleut
mais ce n'est pas la pluie
qui occupe mes nuits
Il pleut
c'es malheureux il pleut
depuis ce matin
Il veut
faire de moi une reine
est-ce que j'en vaux la peine?
Il pleut
dans ces gouttes de pluie
mes doutes s'enfuient
je ne m'ennuie plus
Il pleut
mais ce n'est pas la pluie
qui occupe mes nuits

sâmbătă, noiembrie 28, 2009

Timiditatea ...un avantaj sau un dezavantaj?


Pentru unii timiditatea reprezinta o problema cu care se confrunta zilnic in relatiile cu cei din jur,fie ca se afla la serviciu ,fie la scoala sau in oricare alta parte ,timiditatea este un obstacol in comunicare ,in formarea de prietenii si nu numai.
Mi-am dorit sa vorbesc despre acest subiect pentru ca si eu ,recunosc,sunt o persoana timida ,dar incerc in fiecare zi nu sa scap de timiditate ,ci sa o fructific ,sa vad latura buna a acesteia.
Psihologi catalogheaza timiditatea ca fiind o ''boala''si spun ca pentru a ne vindeca trebuie sa ne confruntam cu obiectul fricii,dar daca acest ''obiect al fricii''nu exista,
ce vom face?

raspunsul se va gasi intotdeauna in noi .

Noi trebuie sa avem capacitatea de a comunica cu interiorul nostru ,de a recepta problemele launtrice si totodata de a le rezolva, daca nu in totalitate macarsa le putem controla pentru ca doar in acest fel se va mentine un echilibru psihic.
Un studiu arata ca:
Timiditatea este una dintre cele mai raspandite probleme de ordin psihologic. Se estimeaza ca 40% dintre occidentali sufera de aceasta afectiune. Timiditatea ii face pe oameni sa se simta nesiguri, stingheriti, nervosi, sau sa intampine o frica accentuata atunci cand vor sa-si expuna ideile in public. Oricare ar fi motivele care duc la acest comportament, vestea buna este ca timiditatea se poate educa!
Scriitori vad timiditatea ca pe un mod de intoarece catre sine,
''timiditatea este arma pe care ne-o ofer
a natura pentru a ne apara singuratatea''
da, asa este ,pentru ca e firesc ca o persoana sa simta nevoia de acea intoacere catre sine si sa stea ,sa mediteze asupra lucrurilor ce se petrec in viata sa ,sa constientizeze atunci cand ceva nu merge bine si sa ia masuri,si iata ca si timiditatea are rolul ei.
Daca timiditatea duce catre singuratate...acea singuratate este temporara si nu te invata sa fi singur ,ci singurul ea reprezinta o stare in care fiecare persoana se va regasi la un momendat ,depinde in ce masura va stii sa profite de ea.:)
Revenind la timiditate ,nu cred ca exista un ''tratament'' pentru a ne vindeca de aceasta pentru ca eu cel putin nu o vad ca pe o boala,si iata ca am gasit cateva sfaturi pentru a ne face mai curajosi si a ne solidifica increderea de sine:

1. Spune-ti in permanenta ca esti un "spirit fara frica" intr-un corp fizic!Aceasta este adevarata ta natura. Invata sa accepti acest lucru si viata va lua o intorsatura pozitiva. Detaseaza-te de fricile corporale si mentale, incercand sa aprofundezi latura spirituala a vietii

2. Cel mai simplu este sa ai puterea de a actiona fara prea multe analize! Evita despicarea firului in patru. De indata ce ai hotarat deja sa faci ceva anume, nu mai sta mult pe ganduri si actioneaza.

3. Permite-ti sa fii curajos, evitand un comportament las! Intelegand acest principiu si aplicandu-l in viata ta zilnica, te vei simti mai puternic decat ti-ai imaginat vreodata.

4. Fii convins ca singura putere pe care o poate detine cineva asupra ta consta, de fapt, in cantitatea de putere pe care tu i-o oferi. Sursa puterii lor are la origine gandurile tale, si, prin urmare, esti in masura sa jonglezi oricand cu capacitatea lor de forta si de putere. Acest principiu poate sa fie aplicat in momentul in care resimti anxietate

5. Aplica tehnicile de relaxare pentru a-ti pastra calmul in situatiile in care in mod normal resimti anxietate si furie.

6. Cunoaste-te pe tine insuti! Unul dintre cele mai importante lucruri este sa ajungi sa te cunosti foarte bine.

7. Ai grija la anturaj! Trebuie sa ai puterea sa recunosti ca nu exista om care sa nu fie influentat de anturajul sau. Alege cu grija persoanele din jurul tau!

8. Obisnuieste-te sa actionezi si in situatii necunoscute! Nu ai intotdeauna nevoie de toate detaliile si de toate raspunsurile pentru a actiona. Nu astepta ca toate conditiile sa fie perfecte, bine stiute inainte de a face pasii necesari pe care oricum i-ai fi facut mai repede sau mai tarziu.

9. Afiseaza atitudinea "Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui" .Detaseaza-te de nevoia de a demonstra ceva cuiva. Cel mai bine este sa te exprimi in permanenta pe tine, persoana care esti cu adevarat.
In concluzie timiditatea trebuie vazuta ca pe o calitate si nu un defect si de asemenea sa nu incercam sa scapam de ea pentru ca aceasta are un rol esential pentru fiinta umana.

miercuri, noiembrie 25, 2009

Privire de lut



Privirea ta de lut,
nedefinita forma

necontenite vise
cu toate se transforma:

din zi ,in noapte
din concret, in mister
o falsa realitate.
privesc necontenit
albastrul obisnuit
patat in nuantele singularitatii.
iar deodata,o lacrima
iti paraseste mult prea tristul ochi
e rece,incolora si sarata.
e lacrima metamorfozei
ce in siroaie curge lin
pe obrazul tau...ucigator pelin

duminică, noiembrie 15, 2009

Privire








pupila mea e ruginita de lacrimile neputintei
te vad ,te simt ,ma imbrac cu tine
mirosul tau intens si pur
ma indeamna catre inconstienta ,
ma face sa pasesc in abisul dorintei fictive
si totusi visul prinde culoare ,
caci tu esti aici si eu acum
in bratele tale ma las precum
roua de pe frunze
atat de incet ...de sacadat...de ireal
caci totul e ireal pentru mine
tu...eu...noi.
umbra ta e nemasurabila
bratele tale sunt infinite
sufletul tau nobil si stingher
pluteste usor pe lacrimile aramii
ale salcamilor ce stau de vorba
cu privirea nuda a ploii.
norii curg si spala
viata mea plina de nesiguranta,
de nedreptate,
de realitate si concret
si o transforma in
viata ta ,
iar pe a ta in
viata noastra.



vineri, noiembrie 06, 2009

The Kyoto Connection

Prea devreme sau prea tarziu?



E rece ...totul in jurul meu e rece ,pana si tu te-ai transformat intr-un cub de gheata .
Eu?
Eu sunt la fel... cu aceeasi privire purtata de ganduri ...de sperante ...de tine...de lacrimile ce nu contenesc in a-mi spala amintirile si in a-mi sterge zambetele ...
Privesc oamenii ,sunt rai sau poate eu sunt cea rea ...cine-i raul aici?
Intrebari ce ma machina ...caut ceva ...caut liniste ...caut sa fiu EU si nu pot... zidurile neputintei ma tin departe de acel EU.
Totusi candva voi putea spune ca m-am intalnit cu EU si ca mi-am completat golurile nesigurantei ...si atunci TU ai sa-mi scoti din adancul sufletului acel zambet cu miros de naftalina,pe care doar tu stii a-l desena :)
Mi-l vei lipi pe fata cu atentie si il vei da cu aracet si voi zambi ...din nou datorita tie voi fi EU.
Iar eu voi picta in sufletul tau :un soare ,o mare albastra si un cer violet.
merci:)
Zambim!