Si ai trecut ...atat de repede...
M-ai lasat sa numar singura ceasurile clipelor noastre...atat de putine si scurte ,dar atat de speciale si intense in trairi ce par a cantarii eternitatea pentru mine,pentru ca tu esti eternul...
Ai plecat dar pentru mine vei fi mereu ,dragul meu Noiembrie,mereu in sufletul meu.
Nu te voi uita niciodata ,iti promit pentru ac si tu mi-ai promis ca nu ma vei uita si nu ma vei indeparta iar pentru asta iti voi multumi neincetat.
Chiar daca de multe ori nu ti-am spus iti marturisesc acum faptul ca mereu te-am considerat o fiinta cu adevarat speciala si nu e o lauda ,e o recunostinta pentru faptul ca m-ai lasat sa-mi marturisesc trairile fata de tine si mi-ai dat libertatea de exprimare a sufletului ,o libertatea pe care o credeam fictiva...
Nu o sa stii niciodata cat de mult ma gandesc la tine la fel cum nu o sa afli cat de mult ma voi gandi le tine .
Iti voi fi atat gandul cat si pasul ,atat zambetul cat si tristetea...iti voi sterge lacrima si te voi saruta in fiecare seara ....fara ca tu sa stii.
Ai devenit o parte din mine, iar plecarea ta nu face atceva decat sa-mi descompuna trupul...oare chiar ai plecat ?sau vei continua sa fi aici ,cu mine sa ma protejezi si sa-mi ocrotesti calea...
Iti simt mirosul in camera asta intunecata ...mirosul de frunze tarzii udate in bruma cristalina a toamnei... simt cum ma stragi la pieptul tau fragil ,dar puternic in trairi...privesc in abisul nesfarsit al singuratatii ce pare a ma chema catre el si ,speriata,ma culcusesc in bratele tale ,nevrand in a-ti mai da drumul...te privesc iar prin siroaiele de lacrimi inghetate iti spun cu un glas tremurand :
te iubesc ,dragul meu Noiembrie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu