Iubirea

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,

Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,

Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,

Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,

Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,

Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,

Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.

Vă treieră pentru a vă descoji.

Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Vă macină până la înălbirea făinii.

Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,

Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,

Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,

Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:

Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,

Să cunoşti durerea prea marii duioşii,

Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,

Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,

Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,

Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,

Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,

Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”

Gibran Kahlil-Profetul

Mythos - Purity
Asculta mai multe audio Muzica

Eu am ceva din tine.

Merci!

mai departe pentru:

http://nicushor.blogspot.com/

http://clipadiagnosticata.blogspot.com/

http://sufletamar.blogspot.com/

http://sunloverblog.blogspot.com/

http://idealistrealist24.blogspot.com/

Omul-cel mai bun actor ...

cand soarele rasare,
ganduri imi razbat tampla rece
si zambetul meu mut trece.
imi strabate teatral fata
si minte cu narusinare viata.
inca o data ma prefac,
zambesc hain, apoi ...tac.
acelasi rol in fiecare zi
il joc, si mandra incep iar a zambi
il stiu prea bine
si stiu ce va urma,
aceleasi fete incep a ma urma
si tainic sorb fiecare raza a zilei.
un lautric vis ma invioreza
si spre oroarea mea aflu inca o data,
ca duc o viata muult prea crispata
o viata frumoasa ar zice unii,
o viata dureroasa ar zice altii,
iar eu pot spune ca e un drum fara sfarsit,
strabatut de mine,
de sentimentele mele ,de azi
care nu for fi altceva decat o umbra,
o umbra moarta
a trairilor de alta data.
si iata ca rolul meu haotic ia sfarsit.
aplauze am primit ...
unele vii,
altele moarte,
dar toate mi's desarte.
acelasi rol il joci si tu,
cand trist ,cand vesel
il joci pe ''tu''.
si stau si ma intreb acum:
nu oare semnam cu acelasi tu?

Dimineata.

ceasu-i pe masa...
cafeaua-i rece,
zambetul tau trece usor peste mine.
ma imbrac iar cu tine si gandul imi zboara ,
catre visarea de aseara.
erai tu si eu ,
privirile noastre si atat.
e vis golit de pustietate,
e dorul nebun de singuratate.
ma ia un fior
al dragostei flacara,
si incerc din nou sa zbor
catre o lume desarta
privirile se implesc asa de bine,
incat cred ca-i tot visarea d'aseara.
nu e intamplare
ca existam
noi.

ultima.

Sentimente...

Pentru tine...

si te vad
o umbra desirata alearga spre mine.
se desira foarte usor,
atent,
sacadat.
parca stie drumul ,
parca m-ar cunoaste de o viata ,
de doua ,
de o eternitate.
este o umbra nesigura ,dar reala
esti tu,dragul meu,
tu ,cel care nu ai incetat niciodata
sa privesti spre mine,
sa-mi vorbesti,
sa-mi asculti gandurile,
sa-mi tratezi ranile sufletului,
sa-mi stergi lacrimile suferintei,
sa ma indrumi spre adevar si spre dreptate,
spre fericirea eterna,
spre acea implinire desavarsita.
iar eu,strivita de vise ,
pasesc cu teama catre tine.
as vrea sa ne simplificam vietile noastre.
din doua sa facem una.
as vrea sa ne regasim unul pe celalalt.
sa stam ore in sir ,
sa ne privim ,
sa uitam de nimicul din jur
sa ne privim pe noi ,
sa privim totul
pentru ca noi suntem totul
si sa stii ca a fi unul
este uneori mai greu decat a fi doi.