duminică, septembrie 27, 2009

Copilarie:)


o poezie foarte draguta in care ma regasesc :)



Copilărie
de Lidia Batali

Aş vrea să fiu mereu copil,

Să mă-nvârtesc fără sfială,

Să văd bujorii în April

Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor

S-alerg desculţă pe afară,

Legat de coada unui nor

Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei

Şi mâna mamei peste frunte,

Sărutul cald, iubirea ei,

Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic

Să fac din preşuri colorate

Şi să nu-mi pese de nimic,

Să râd cât pot, pe săturate,

Să sar şotronul pe trotuar

Şi să mă cred o mică zână,

Să văd furnici în furnicar

Şi să le iau voioasă-n mână,

Şi zmeul să îl trag de sfori,

Să sar cât vreau peste băltoace,

Cunună să îmi fac din flori,

Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,

Să fac mâncare la păpuşi

Din flori de lăcrămioară,

Şi să aştept de după uşi

Un îngeraş să îmi apară,

Şi să miroasă pe pământ

A liliac şi micşunele,

Să zburd prin ploaie şi prin vânt

Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor

Şi să o urc pe degeţele,

S-ascult cum cântă într-un cor

În geamul casei, turturele,

Şi să mă sui de vreau în dud

Când stau vacanţele la ţară,

Şi-n gârlă-atunci să mă cufund

Cu ochii-nchişi în plină vară,

Să văd bunica împletind

Pentru nepoate mândre şaluri,

S-aud copiii chiuind

Cu piatra-n apă cum fac valuri,

Şi îndrăgitul meu bunic

Pe prispă blând să mă alinte,

Şi-n mâini să vină c-un ibric

Să-mi toarne laptele fierbinte,

S-aud pe tata povestind

Cum alerga copil pe-afară,

Iertare să îi cer roşind

C-am tras de coadă-o mâţă iară,

Şi-n geamul casei părinteşti

Să joc de-a mama şi de-a tata,

Şi-nchisă cartea cu poveşti

Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii

Şi să pocnesc în mâini zorele,

Şi struguri copţi şi mari din vii

Să-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi-un fluture în insectar

Să îl agăţ de o aripă,

Să fiu un porumbel hoinar

Doar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-aud cântând în dimineţi

O fermecată vrăbiuţă,

Şi înotând printre nămeţi

Să-nham dulăi la săniuţă,

Să nu mă fac vreodată mare,

Rămân fetiţa din oglindă!

Copilăria, dalbă floare,

Cu-al ei parfum să mă cuprindă!


merci Ionut pentru fotografie:)

2 comentarii:

Marina spunea...

Foarte frumoasa poezia.
Foarte frumoasa poza.:x

▓ Just▓ Me▓ spunea...

frumos.:] leapsa la mine pe blog :*