Sangele din noi

circula in noi dorinta,
dar ne-au murit in schimb simturile.
nu mai constientizam fiinta ,
ci pur si simplu trupurile...

dam foc la tot ce este 'n jur
si aruncam cenusa...
ce oare mai ramane bun?
gandul,inima sau poate...

...un strop de sange cade cu scaba pe poadea
nu are viata ,dar stie ca avea.
ne-am pasarasit pe noi
si am uitat de suflet
stam pironiti in carne si in oase
si radem ,dar nu'i zambet.

noi spunem ca iubim ,dar inima nu simte
si zicem ca traim ,dar facem juraminte...
ne complicam prin vorbe
si faptele sunt oarbe
si ne ucidem totul
cu vorbele desarte...

bine ar fi acuma
sa ne deschidem ochii
si sa privim doar ploaia
sa o rugam sa spele tot sangele din noi.

m-a inspirat ploaia si melodia aceasta.
merci frumos!:)