duminică, septembrie 26, 2010

Drumul vietii


...si a plecat dupa lumina,
trup nou sa-si construiasca.
pe drumuri reci ea va pasi,
dar nimeni n-o s-o opreasca.

crescand, iubire va marturisi
naturii ce-o tine de mana
si zambet bland va dainui
in sufletu-i de zana.

lacrimile ei vor naste rauri si mari nemaiintalnite
si trupul ei va ingriji sufletele lovite
de alte suflete nechibzuite
de ploi,de viscol,de vremea rea
ii va trata pe fiecare in parte
si va sadi in suflet samanta fara de moarte

doi ochi de cer senin o vor veghea
si pasii ei atent ii va indruma
in abisul noptilor de toamna.









luni, septembrie 20, 2010

Dor de cer


zile ce s-au scurs incet,
apasa pe tampla mea pendulul mort.

nisipul de atatea veacuri
isi cauta stapan in clepsidra ta.

secunde istovite se opresc in gara
si cer sa te aduca pentru o ultima oara.

s-a dus obrazul-cel mangaiat de-o mana calda,
s-a dus sarutul uitat pe-o frunte alba.

cuvinte au murit inainte de-a fi spuse,
dar sentimentele se nasc in fiecare clipa.

mi-e dor de tine ,dor cumplit.
mi-e dor de cer,de frunze,infinit
oriunde ai fi,eu te astept aici...

poezia am scris-o pe melodia aceasta...ascultand-o totul a curs frumos:)
pentru un suflet curat care chiar daca nu este mereu langa mine,eu il simt pretutindeni cu mine ,in mine,in tot frumosul care ma inconjoara.

duminică, septembrie 19, 2010

In amurgul mut...


ochii tai creati din suflu de arama
lacrimi ti-au brodat pe fata
iar tacutele buze au soptit ode nespuse...

bratele ,cer alte brate
nimeni insa nu mai poate...
sufletul iti e pitit intre frunzele necoapte.

mainile au fost create sa cunoasca alte maini,
maini ce se desprind usor,ce se leaga,apoi dor...

povesti s-au spus si au murit
si s-au format din alte maini, alte povesti.

verde cerul cel stravechi in tine
toarna ploaie in nestire.

picuri de lumina sfanta
vor pe ingeri sa-ti aduca

cuvinte s-au scris pe trupuri,
la fel de repede s-au sters.

in diminetile de toamna tarzie
sentimentele uita sa mai scrie
amorul sincer pe trup
si mor,se sterg ,se duc ...





marți, septembrie 14, 2010

Pinul-iubirea eterna


ramuri inmuiate in lumina
imi spala parul incet,
urla tunetul in codru
un adevarat scancet.

incepe sa ploua.
pe trunchiul tau,
pe al meu trup moale de fecioara
se rostogolesc intr-un dans ingeresc picaturi de apa
si timpul astepta ...

conuri simetrice si asimetrice,
imi mangaie chipul de soare
miros de tamaie si puritate
disparem o singura noapte.

in tine vad seva vietii mele
in mine bate inima ta
in noi exista deja o taina si-un cantec nespus.


Zidirea unui suflet


Omul perfect nu a fost creat si cu siguranta Dumnezeu a stiut foarte bine de ce a facut omul supus greseli caci fara de greseala nu este nimeni si apoi cine nu greseste nu este om .
Nu ajunge sa inteleaga adevarata semnificatie pe care o are greseala in viata lui,iar noi trebuie sa gresim pentru a invata sa nu mai o comitem si a doua oara,trebuie sa gresim pentru a invata una din lectiile divine ,pentru a invata sa iertam si sa ne iertam.
Avem nevoie sa ne vedem cazuti pentru ca mai apoi sa ne ridicam prin fapte si prin gandurile pline de lumina sfanta.
Trupul nu este altceva decat lacasul sufletului ,ne ajuta sa realizam muncile fizice,dar odata ce el ajunge pamant nu ne va mai fi de folos cu nimic.
Cand omul realizeaza ca viata nu este altceva decat calea catre mantuire, cand puterile lui s-au epuizat si simte incet incet ca sufletul se machina in launtrul lui atunci acesta face un pas urias catre divinitate,el ajunge sa imbrace trup luminos si sa se dezbrace de acel trup bolnavicios si slabit.
Incepe sa-si zideasca un Rai in suflet.Prin fapte si vorbele pline de iubire aduna in el mari si oceane ale optimismului,norii usori si plapanzi ai rabdarii, muntii falnici ai curajului,cer plin de lumina vesnica,miros de intelepciune al florilor,pasari ce par sa-l inalta catre Imparatia Cerului.Omul incepe sa ierte:)
Incepe sa-si spele sufletul in apa sfanta si cea fara de moarte,incepe cu adevarat sa traiasca.Abia atunci...
Ne-am indepartat atat de mult de originile noastre,parinti,bunici,pamanturile care ne-au hranit atat timp si care continua sa o faca ,casa care ne-a ocrotit ...ne-am uitat fiinta,ne-am pierdut pe noi...
Dumnezeu cand a creat omul ,a creat in acelasi timp si sufletul si trupul . Dupa cum bine se spune ''omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu''chipul lui Dumnezeu nu reprezinta altceva decat:gandire,sentiment si bineinteles libertate.
Avem nevoie de un suflet curat ca cel pe care Creatorul ni l-a daruit in prima zi de viata,avem nevoie de o minte linistita ,care sa curga in cea mai mare pace si de un trup sanatos .
Viata omului poate fi asemnata cu cea a unui fluture,se schimba in permanenta ,de la stadiul de omida la cel de nimfa iar apoi ajunge fluture ,dar pana la stadiul final este nevoie de timp ,de rabdare ,intelepciune,si bineinteles multa incredere de sine:)
Sa nu avem teama in a ne avanta in necunoscut si sa pasim fara ezitari.Avem nevoie de schimbare ,de ragasirea sinelui.
Un citat din Biblie spune ca Dumnezeu si-a varsat iubirea in inimile noastre si deci sa incercam si noi la randul nostru sa ne folosim de aceste daruri de la Cel de Sus si sa le impartim cu cei din jurul nostru.
Daruieste si ti se va da.Pentru orice lucru cat de mic daruit sau impartit de tine cu altii,vei primi inzecit.

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)

Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)

duminică, septembrie 12, 2010

Sunetul inimii tale


sunt sunetul cald al inimii tale ascunse in munti,
sunt raza de soare ce sa rasfrange pe trupul tau dimineata,
sunt vantul cald de vara ce-ti gadila fata.
sunt eu ,aici si acum ...

te cautam pe tine ,stimate om...

rupe din mine zile si vei avea eternitatea
rupe din mine ani si vei uita singuratatea
rupe din mine ape si munti si stele
rupe din mine si ploi si curcubee.

ia te rog din suflet copacii roditori ai iubirii,
ia vantul ce leagana firul omenirii.
desira din mine o lume a ta,
picteaza un zambet in inima mea.

pasari mii imi zboara prin trup
si canta ode-cele uitate demult.
miros de frunze coapte in drum
un ultim sunet se mai aude acum,
e sunetul cald al inimii tale ascunse in munti...