Se afișează postările cu eticheta toamna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta toamna. Afișați toate postările

vineri, octombrie 22, 2010

Invata-ma sa te pictez fara culori






invata-ma sa te pictez fara culori,
doar din lumini si umbre sa te astern usor pe-un cer gol.

sa nu ma doara sufletul cand cern ,
o pata de culoare verde-galbuie pe al tau stern.

sa se dizolve trupul intr-al tau suflet
si sa-ti cuprind cu gandul si ultimul rasuflet.

atent sa-ti creionez privirea
ca mai apoi timid, eu sa-ti sarut clipirea .

invata-ma sa te pictez fara culori
sa-ti desenez aripi ca tu sa zbori...




sâmbătă, octombrie 02, 2010

Reverie autumnala


Linistea frunzelor se lasa in codru,
e pace in sufletul meu acum .
stau plecata pe-o vale si somnul ma cheama intr-o lunga strigare...

Dulce ecou cel ruginit de vreme,
ma chemi in somn de veci sa-ti cad,
ma iei de mana si ma tragi in patul tau cu miros de fragi.

Lumina se cerne printre copacii amari,
ii scalda in roua si usuca la soare,
ii spala din nou ,ii curata bine
pana ce-i scapa de hainele fine...

Goliciunea lor ma imbraca pe mine
suflet cald capat indata
doar sunetul viorii se-aude in tine
Padure esti vie ,tu nu poti fi moarta...



luni, septembrie 20, 2010

Dor de cer


zile ce s-au scurs incet,
apasa pe tampla mea pendulul mort.

nisipul de atatea veacuri
isi cauta stapan in clepsidra ta.

secunde istovite se opresc in gara
si cer sa te aduca pentru o ultima oara.

s-a dus obrazul-cel mangaiat de-o mana calda,
s-a dus sarutul uitat pe-o frunte alba.

cuvinte au murit inainte de-a fi spuse,
dar sentimentele se nasc in fiecare clipa.

mi-e dor de tine ,dor cumplit.
mi-e dor de cer,de frunze,infinit
oriunde ai fi,eu te astept aici...

poezia am scris-o pe melodia aceasta...ascultand-o totul a curs frumos:)
pentru un suflet curat care chiar daca nu este mereu langa mine,eu il simt pretutindeni cu mine ,in mine,in tot frumosul care ma inconjoara.

marți, septembrie 08, 2009

Septembrie ...

Vantul adie usor...soaptele se transforma in mana ,pe strada domneste o pace necontenita...sunt singura,eu cu mine, ...ma indrept catre nicaieri ..un nicaieri plin de sperante...plin de tine.
Pasesc cu teama prin covorul de frunze aramii...deodata te zaresc ,ma opresc ,ochii tai de un albastru pur ma infioara.De clipa revederii ochi-mi lacrimeaza de emotie....emotia ce ia nastere din tine ,tu esti creatorul ei:)
Iti zambesc cu lacrimi in privire ,intinzi mana catre fata mea...imi mangai chipul,imi stergi lacrimile...dar ele nu nu contenesc in a se rasfrange pe chipul meu.Ma iei de mana ,continuu sa te privesc ...visez.
Ne asezam culcati pe covorul de frunze ,te joci cu parul meu aramiu si ondulat,te privesc si... ma gandesc la cat insemni pentru mine ...tu esti toamna ,iarna,primavara,vara mea.dar eu?ce insemn eu pentru tine?o simpla fiinta ?un simplu om?
Ma ridic si incep sa plec in intunericul absolut...Ma opresti, crezand ca ma vei pierde ,ma strangi puternic la pieptul tau si incetez sa mai vars vreo lacrima ..septembrie ne-a adus impreuna tu si eu ...noi.
Un vant puternic mi te smulge din brate...si cad brusc pe pamandtul rece ....tot septembrie mi te ia ...poate ca nu ai fost niciodata al meu... asa e, dar in schimb mi-au ramas amintirile pe care nimeni nu mi le poate sterge nici macar crudul timp ...
Raman singura pe strada rece si incerc sa ma ridic de jos sa rad ca inainte ,dar nu mai pot caci stiu ca tu nu mai esti aici cu mine ...cine pe cine a pierdut?
Ma ridic ...timpul are mila de mine si imi promite ca mi te va mai aduce in cale ,ca iti voi mai putea vedea chipul ...iar eu ,eu in tot acest timp voi culege vise...sperante...ce ma vor duce la tine :)