miercuri, iunie 16, 2010

Am nevoie...



am nevoie sa ma privesti in ochi.
sa imi vezi lacrimile ,
dar sa radem.
sa ma strigi pe nume in lanul cu grau,
sa vin dupa tine ,
sa ne ploua,
sa alergam,
sa ne curatam ranile,
sa ni le coasem cu fir de grau,
sa radem.
am nevoie de asta.

3 comentarii:

Mutullica spunea...

Ce frumos!:)si fotografia este foarte faina!

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Eu văd poezia asta ca pe o invocatie prin care ceri îmbrățișarea plină de nemărginită iubire a naturii! Foarte frumos! Și poza este foarte sugetivă în acest sens. Te pup!

Andreea spunea...

multumesc!