am nevoie sa ma privesti in ochi.
sa imi vezi lacrimile ,
dar sa radem.
sa ma strigi pe nume in lanul cu grau,
sa vin dupa tine ,
sa ne ploua,
sa alergam,
sa ne curatam ranile,
sa ni le coasem cu fir de grau,
sa radem.
am nevoie de asta.
sa imi vezi lacrimile ,
dar sa radem.
sa ma strigi pe nume in lanul cu grau,
sa vin dupa tine ,
sa ne ploua,
sa alergam,
sa ne curatam ranile,
sa ni le coasem cu fir de grau,
sa radem.
am nevoie de asta.
3 comentarii:
Ce frumos!:)si fotografia este foarte faina!
Eu văd poezia asta ca pe o invocatie prin care ceri îmbrățișarea plină de nemărginită iubire a naturii! Foarte frumos! Și poza este foarte sugetivă în acest sens. Te pup!
multumesc!
Trimiteți un comentariu