luni, iulie 26, 2010

My dear friend-Cand copacii spun povesti







fantasme vii imi strabat mintea,
cea amortita de ganduri nedestinate.
mi te aduc in cale
imi amintesc de tine ,
de fiece chemare.
cu bratele de lemn
imi protejai muritorul trup.
iti luai seva din mine
trairile mele te hraneau,
si eu ma hraneam prin tine.
ploile ti le cerneam pe frunze
din maretia cerului
culegeam roua sfanta pomului.
imi adorai vorba
cea graitoare de pace
si soaptele de dragoste impletite vivace.
la sosirea verii
iti ascultam ruga cereasca .
din inaltul vazduh ploaia cobora maiastra
te mangaiam pe meristemele fragede
cresteai si te contemplam ...
atat vroiam in acel ceas
primavara, mugurii imi cantau dulce si suave ode
ah,ce au trecut anii ,prieten drag ,
tu ai fugit de langa mine,
dar ai ramas neschimbat.
aceleasi brate ,
aceiasi ochi,
aceleasi vorbe fara sot.
ma dor cateodata
si ma apasa tare,
secundele ce vin fara chemare
si acel sunet-
al pendulelor ce bat melodios
balada timpului pierdut.

2 comentarii:

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Cât de frumos ai scris!... Muzica este emoționantă și pune totul într-o lumină de vis în vis!... Excepțional postul și mă bucur că mi-am adus contribuția, deși minoră!:-*>:D<

Andreea spunea...

eheei ca sa vezi ca si romanii astia sunt buni la muzica :x
cat despre poezie ,a venit totul de la sine,m-au inspirat fotografiile foarte mult ,deci m-ai ajutat destul:)
o seara plina de liniste>:D<