sâmbătă, iulie 24, 2010

Precum o scoica...





sufletul meu isi canta libertatea.
o viata neprihanita in veci am dus
ea isi canta in versuri ample si apasatoare:
iubirea de Soare ,
iubirea de Cer.
asa mi-s zilele...
eterne -soapte nerostite
preschimbate incet in mumurul picaturilor de ploaie
un gand e smuls
de tine,suflet pur,
imi smulgi din suflet o scoica
vrei sa-mi asculti iubirea.
o oda muta,
emana lumina.
lumina... atat de calda.
iubire -atat mi-a mai ramas
si o scoica...





Un comentariu:

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Poezia asta îmi dă aceeași senzație pe care o resimt când ploua vara, furtunos, dar molcom... Foarte frumos! Pup!