"Într-o frumoasa legenda transilvaneana, cicoarea este asociata cu zâna florilor care se spala cu roua înainte de rasaritul soarelui pentru a nu fi vazuta de cineva.Fiind zarita într-o dimineata de Soare, acesta s-a îndragostit de ea si a trimis doi luceferi s-o peteasca.
Zâna pamânteana îi refuza spunându-le:
“Soare, sotior,/ E tot calator,/ Ziua peste sate,/ Noaptea peste ape!”.
Suparat, astrul zilei o transforma în floare de Cicoare:
“Lasati-mi-o în pace,/ Ca mi-o voi preface/ Floare de cicoare/
Cu ochii dupa Soare,/ Când oi rasari, Ea s-o-nveseli!/ Când oi asfinti,/
Ea s-a ofili;/ Când oi scapata/ Ea s-a aduna”.
De atunci se spune ca cicoarea sta tot timpul cu ochii dupa Soare pâna toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus,si se desfac dimineata, la rasarit."
Candva ,demult,mi-ai spus Cicoare...
Iti multumesc iubite Soare
Un comentariu:
:)
Trimiteți un comentariu