Septembrie ...

Vantul adie usor...soaptele se transforma in mana ,pe strada domneste o pace necontenita...sunt singura,eu cu mine, ...ma indrept catre nicaieri ..un nicaieri plin de sperante...plin de tine.
Pasesc cu teama prin covorul de frunze aramii...deodata te zaresc ,ma opresc ,ochii tai de un albastru pur ma infioara.De clipa revederii ochi-mi lacrimeaza de emotie....emotia ce ia nastere din tine ,tu esti creatorul ei:)
Iti zambesc cu lacrimi in privire ,intinzi mana catre fata mea...imi mangai chipul,imi stergi lacrimile...dar ele nu nu contenesc in a se rasfrange pe chipul meu.Ma iei de mana ,continuu sa te privesc ...visez.
Ne asezam culcati pe covorul de frunze ,te joci cu parul meu aramiu si ondulat,te privesc si... ma gandesc la cat insemni pentru mine ...tu esti toamna ,iarna,primavara,vara mea.dar eu?ce insemn eu pentru tine?o simpla fiinta ?un simplu om?
Ma ridic si incep sa plec in intunericul absolut...Ma opresti, crezand ca ma vei pierde ,ma strangi puternic la pieptul tau si incetez sa mai vars vreo lacrima ..septembrie ne-a adus impreuna tu si eu ...noi.
Un vant puternic mi te smulge din brate...si cad brusc pe pamandtul rece ....tot septembrie mi te ia ...poate ca nu ai fost niciodata al meu... asa e, dar in schimb mi-au ramas amintirile pe care nimeni nu mi le poate sterge nici macar crudul timp ...
Raman singura pe strada rece si incerc sa ma ridic de jos sa rad ca inainte ,dar nu mai pot caci stiu ca tu nu mai esti aici cu mine ...cine pe cine a pierdut?
Ma ridic ...timpul are mila de mine si imi promite ca mi te va mai aduce in cale ,ca iti voi mai putea vedea chipul ...iar eu ,eu in tot acest timp voi culege vise...sperante...ce ma vor duce la tine :)