timpul nu exista! timpul suntem noi. de te-asculti pe tine azi , maine vei fi ca nou deschite-ti ochii, copile cunoaste-te pe tine 'ntai, nu eruditia e cheia ci luminarea -calea cea dintai leapada-ti haina cea veche si agat-o de un cui... uita de ea,dar nu pe tine imbraca-ti haina cea cu aripi si zboara catre El cand diminetile te cheama ,tu zboara catre Cer
deschide-ti aripa ta mare ia-ma sub ea tu,pasare ,vesnic tanara nu-mi da scapare...
fulgi albi ,fulgi gri,fulgi... pe mine cad si se topesc si iar renasc din cerul mult si' nalt
zborul tau imi e din ce in ce mai drag inalta-ma cu tine spre salturi indraznete sa invat a privi ochii Cerului sa pot atinge fata Domnului sa imbrac haina eternitatii ...
azi, cand fulgii au uitat sa mai sarute strada ne reintalnim... lumina cu cer e o liniste muta ce bine e cand tacearea vorbeste in locul nostru suflete calde pe-o margine de drum uitate...
cand eram mica visam... visam la norii pufosi ,albi ,catifelati ce strabateau plapand cerul visam ca-i ating, ca-i strang in brate ,ca ma inteleg si imi asculta povestile visam ca alerg cerul in lung si in lat fara vreo tinta anume eram atat de libera.. si speram ca intr-o zi voi putea sa zbor precum pasarile ... seara ma lasam uitata pe-o miriste si ascultam cum canta apele dulce viers ce ma ridica sper cer,spre stele si spre Tine.
acum, am crescut ,dar sufletul mi-e neschimbat, visele imi sunt mai vii ca oricand...
picurii au atipit pe geamul meu rece din camera palpaie o lumina difuza si calda imi pare ca e mana ta ce usor trece prin mine si ma cuprinde un fior dintr-o data ploaia vrea sa ma adoarma...
corpul tau e un adevarat cantec o picatura de roua te canta in fiecare dimineata te canta in toate limbile lumii cu toata fiinta ei... pe geamul tau iti bate simfoniile ploii asculta-i vibratiile simte magia ah ..de as putea sa opresc clipa asta pentru eternitate imbraca-ma in inima ta pierda-ma in tine... canta-ma roua si pe mine!
se astern pe foaia mea 2 voci mute. la ce rost cuvinte? cata cine poate si vrea rostul lor mie mi-s deajuns sa le privesc cu ochii stinsi cu sufletul deschis cu bratele tacute...
Sunt forma nisipului in miscare, valurile marii ce bat la apus fara 'ncetare vantul ce-ti cutreiera gandurile si apa ce iti spala simturile.
Imbraca-te cu Mine si simte Viata Simte vibratia si speranta unui nou inceput. Adapa-te din izvorul de dincolo de minte Ca in final sa devi una cu tot ce exista.
...si a plecat dupa lumina, trup nou sa-si construiasca. pe drumuri reci ea va pasi, dar nimeni n-o s-o opreasca.
crescand, iubire va marturisi naturii ce-o tine de mana si zambet bland va dainui in sufletu-i de zana.
lacrimile ei vor naste rauri si mari nemaiintalnite si trupul ei va ingriji sufletele lovite de alte suflete nechibzuite de ploi,de viscol,de vremea rea ii va trata pe fiecare in parte si va sadi in suflet samanta fara de moarte
doi ochi de cer senin o vor veghea si pasii ei atent ii va indruma in abisul noptilor de toamna.
zile ce s-au scurs incet, apasa pe tampla mea pendulul mort.
nisipul de atatea veacuri isi cauta stapan in clepsidra ta.
secunde istovite se opresc in gara si cer sa te aduca pentru o ultima oara.
s-a dus obrazul-cel mangaiat de-o mana calda, s-a dus sarutul uitat pe-o frunte alba.
cuvinte au murit inainte de-a fi spuse, dar sentimentele se nasc in fiecare clipa.
mi-e dor de tine ,dor cumplit. mi-e dor de cer,de frunze,infinit oriunde ai fi,eu te astept aici...
poezia am scris-o pe melodia aceasta...ascultand-o totul a curs frumos:) pentru un suflet curat care chiar daca nu este mereu langa mine,eu il simt pretutindeni cu mine ,in mine,in tot frumosul care ma inconjoara.
Omul perfect nu a fost creat si cu siguranta Dumnezeu a stiut foarte bine de ce a facut omul supus greseli caci fara de greseala nu este nimeni si apoi cine nu greseste nu este om . Nu ajunge sa inteleaga adevarata semnificatie pe care o are greseala in viata lui,iar noi trebuie sa gresim pentru a invata sa nu mai o comitem si a doua oara,trebuie sa gresim pentru a invata una din lectiile divine ,pentru a invata sa iertam si sa ne iertam. Avem nevoie sa ne vedem cazuti pentru ca mai apoi sa ne ridicam prin fapte si prin gandurile pline de lumina sfanta. Trupul nu este altceva decat lacasul sufletului ,ne ajuta sa realizam muncile fizice,dar odata ce el ajunge pamant nu ne va mai fi de folos cu nimic. Cand omul realizeaza ca viata nu este altceva decat calea catre mantuire, cand puterile lui s-au epuizat si simte incet incet ca sufletul se machina in launtrul lui atunci acesta face un pas urias catre divinitate,el ajunge sa imbrace trup luminos si sa se dezbrace de acel trup bolnavicios si slabit. Incepe sa-si zideasca un Rai in suflet.Prin fapte si vorbele pline de iubire aduna in el mari si oceane ale optimismului,norii usori si plapanzi ai rabdarii, muntii falnici ai curajului,cer plin de lumina vesnica,miros de intelepciune al florilor,pasari ce par sa-l inalta catre Imparatia Cerului.Omul incepe sa ierte:) Incepe sa-si spele sufletul in apa sfanta si cea fara de moarte,incepe cu adevarat sa traiasca.Abia atunci... Ne-am indepartat atat de mult de originile noastre,parinti,bunici,pamanturile care ne-au hranit atat timp si care continua sa o faca ,casa care ne-a ocrotit ...ne-am uitat fiinta,ne-am pierdut pe noi... Dumnezeu cand a creat omul ,a creat in acelasi timp si sufletul si trupul . Dupa cum bine se spune ''omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu''chipul lui Dumnezeu nu reprezinta altceva decat:gandire,sentiment si bineinteles libertate. Avem nevoie de un suflet curat ca cel pe care Creatorul ni l-a daruit in prima zi de viata,avem nevoie de o minte linistita ,care sa curga in cea mai mare pace si de un trup sanatos . Viata omului poate fi asemnata cu cea a unui fluture,se schimba in permanenta ,de la stadiul de omida la cel de nimfa iar apoi ajunge fluture ,dar pana la stadiul final este nevoie de timp ,de rabdare ,intelepciune,si bineinteles multa incredere de sine:) Sa nu avem teama in a ne avanta in necunoscut si sa pasim fara ezitari.Avem nevoie de schimbare ,de ragasirea sinelui. Un citat din Biblie spune ca Dumnezeu si-a varsat iubirea in inimile noastre si deci sa incercam si noi la randul nostru sa ne folosim de aceste daruri de la Cel de Sus si sa le impartim cu cei din jurul nostru. Daruieste si ti se va da.Pentru orice lucru cat de mic daruit sau impartit de tine cu altii,vei primi inzecit.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)
Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta. (1 Petru 1:22)
sunt sunetul cald al inimii tale ascunse in munti, sunt raza de soare ce sa rasfrange pe trupul tau dimineata, sunt vantul cald de vara ce-ti gadila fata. sunt eu ,aici si acum ...
te cautam pe tine ,stimate om...
rupe din mine zile si vei avea eternitatea rupe din mine ani si vei uita singuratatea rupe din mine ape si munti si stele rupe din mine si ploi si curcubee.
ia te rog din suflet copacii roditori ai iubirii, ia vantul ce leagana firul omenirii. desira din mine o lume a ta, picteaza un zambet in inima mea.
pasari mii imi zboara prin trup si canta ode-cele uitate demult. miros de frunze coapte in drum un ultim sunet se mai aude acum, e sunetul cald al inimii tale ascunse in munti...
circula in noi dorinta, dar ne-au murit in schimb simturile. nu mai constientizam fiinta , ci pur si simplu trupurile...
dam foc la tot ce este 'n jur si aruncam cenusa... ce oare mai ramane bun? gandul,inima sau poate...
...un strop de sange cade cu scaba pe poadea nu are viata ,dar stie ca avea. ne-am pasarasit pe noi si am uitat de suflet stam pironiti in carne si in oase si radem ,dar nu'i zambet.
noi spunem ca iubim ,dar inima nu simte si zicem ca traim ,dar facem juraminte... ne complicam prin vorbe si faptele sunt oarbe si ne ucidem totul cu vorbele desarte...
bine ar fi acuma sa ne deschidem ochii si sa privim doar ploaia sa o rugam sa spele tot sangele din noi.
m-a inspirat ploaia si melodia aceasta. merci frumos!:)
cand fata fara ochi priveste catre cer: eu stiu cum vei zambi si cum vei plange, eu iti cunosc pasul ,soapta si umbra. te cunosc,dar nu te-am intalnit pana acum...
eu te visez in fiecare noapte, atunci cand cerul isi atana eternele podoabe atunci cand ceasul uita a mai bate. eu te cunosc,dar nu te-am intalnit pana acum...
dimineata cand roua cade bland pe trupul meu, atunci cand tu iti plangi golul launtric cel apasator si greu cu flori de maci te-astept la rau sa-mi speli sufletul. eu te cunosc,dar nu te-am intalnit pana acum...
promite-mi ca o sa-mi culegi maci rosii si moi precum buzele tale ca ai sa vi la mine in zi de vara tarzie si in par ai sa-i presari pentru ultima oara... promite-mi ca noaptea nu se va termina asa curand, vorbeste cu Soarele si spunei sa intarzie pentru mine iar atunci cand in vis voi fi plecata, in calea mea eu vreau sa apari sa-mi spui cat iti sunt de draga. sa ma iubesti pe mine. sa ne iubim pe noi... promite-mi ca o sa-mi asculti: vorbele insetate, bratele inmuiate, sufletul anesteziat. promite-mi doar atat...
fantasme vii imi strabat mintea, cea amortita de ganduri nedestinate. mi te aduc in cale imi amintesc de tine , de fiece chemare. cu bratele de lemn imi protejai muritorul trup. iti luai seva din mine trairile mele te hraneau, si eu ma hraneam prin tine. ploile ti le cerneam pe frunze din maretia cerului culegeam roua sfanta pomului. imi adorai vorba cea graitoare de pace si soaptele de dragoste impletite vivace. la sosirea verii iti ascultam ruga cereasca . din inaltul vazduh ploaia cobora maiastra te mangaiam pe meristemele fragede cresteai si te contemplam ... atat vroiam in acel ceas primavara, mugurii imi cantau dulce si suave ode ah,ce au trecut anii ,prieten drag , tu ai fugit de langa mine, dar ai ramas neschimbat. aceleasi brate , aceiasi ochi, aceleasi vorbe fara sot. ma dor cateodata si ma apasa tare, secundele ce vin fara chemare si acel sunet- al pendulelor ce bat melodios balada timpului pierdut.
sufletul meu isi canta libertatea. o viata neprihanita in veci am dus ea isi canta in versuri ample si apasatoare: iubirea de Soare , iubirea de Cer. asa mi-s zilele... eterne -soapte nerostite preschimbate incet in mumurul picaturilor de ploaie un gand e smuls de tine,suflet pur, imi smulgi din suflet o scoica vrei sa-mi asculti iubirea. o oda muta, emana lumina. lumina... atat de calda. iubire -atat mi-a mai ramas si o scoica...
"Într-o frumoasa legenda transilvaneana, cicoarea este asociata cu zâna florilor care se spala cu roua înainte de rasaritul soarelui pentru a nu fi vazuta de cineva.Fiind zarita într-o dimineata de Soare, acesta s-a îndragostit de ea si a trimis doi luceferi s-o peteasca. Zâna pamânteana îi refuza spunându-le: “Soare, sotior,/ E tot calator,/ Ziua peste sate,/ Noaptea peste ape!”. Suparat, astrul zilei o transforma în floare de Cicoare: “Lasati-mi-o în pace,/ Ca mi-o voi preface/ Floare de cicoare/ Cu ochii dupa Soare,/ Când oi rasari, Ea s-o-nveseli!/ Când oi asfinti,/ Ea s-a ofili;/ Când oi scapata/ Ea s-a aduna”. De atunci se spune ca cicoarea sta tot timpul cu ochii dupa Soare pâna toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus,si se desfac dimineata, la rasarit."
cu gand curat astern pe-o foaie ancestrala, sentimente... pastrate'n cufere legate cu sfoara. in taina ma ascund printre nori de cafea aromata vino de zboara cu mine indata. ia-ma sub aripa ta,iubite, ocroteste-mi calea de ploi... lasa doar Soarele sa fie cu noi. pacea domneste la tine in suflet o mare fara valuri se intrevede... eu vreau sa ma cobor in tine acolo e lumina,e bine. lumina dulce fara sfarsit, lumina calda ,inifinit... ochii mei asculta soapte imi tremura inima ... continua a bate... un suflet nobil iubesc eu el se ascunde in nori, isi canta oda in fiece zi o ascult in trupul meu. o umbra nemasurata, fara inceput, fara sfarsit sunt trairile mele. respir prin ele si negresit , candva te voi gasi pe tine, idol cu aripile frante...
The rain beats hard at my window While you, so softly do sleep And you can't hear the cold wind blow You are sleeping so deep
Outside its dark, the moon hiding By starlight only I see The hosts of the night-time go riding But you are safe here with me
So, while the world out there is sleeping And everyone wrapped up so tight Oh, I am a vigil here keeping On this stormy night I promised I always would love you If skies would be grey or be blue I whisper the prayer now above you That there will always be you
Sometimes, we're just like the weather Changing by day after day As long as we'll be together Storms will pass away
I said I would guard and protect you Keep you free from all harm And if life should ever reject you That love would weather each storm
So, while the world out there is sleeping And everyone wrapped up so tight Oh, I am a vigil here keeping On this stormy night I promised I always would love you If skies would be grey or be blue I whisper the prayer now above you That there will always be you
Soon, I know you'll be waking, Ask did I sleep- did I write? And I'll just say I was making
din mine desprind usor o parte din trup este pentru Tine... flori de tei imi mangaie trupul, muzica de flaut imi ghideaza pasii catre intunericul necunoscutului... merg atent in padurea de brazi, nu imi mai este teama de ieri sau de azi. am capatat suflul intelepciunii. ascult doar de sunetul Lunii apa murmura lin, pe stanci se lovesc violent picaturi de doina isi plange soarta in strofe ample, ritmuri apasatoare , cuvinte de plumb soapte macabre. in noapte fara stele , cand vantul ingana romante brazii isi lasa mireasma peste noi, suntem himnotizati de sunetele luminii... de fulgerele si suspinele Cerului. ma plec peste stanca grea si rece trupul meu se raceste usor... respir greu , aerul ma invie treptat, sufleul meu se incarca insetat de iubire Ta ii este dor... de slove pline de amor. o vraja mistica imi mangaie chipul si ma trezeste , imi arata Infinitul ma urc usor catre nori ma pierd in neantul zarilor. m-am dus dupa Tine.
